Magda Crăciun

În satul Fundata, Bogdan Cojanu practică ceea ce s-ar putea numi tâmplărie ne-tradițională. A învățat să prelucreze lemnul de la fratele său mai mare, școlit în tâmplărie și producător de obiecte clasice, de la uși și ferestre la mese și scaune. A pictat înainte de a se ocupa de tâmplărie, tablourile lui fiind acum răspândite pe la colecționari particulari și prin pensiunile din zonă. De mai bine de 12 ani, cam de când a terminat liceul, Bogdan lucrează tâmplărie împreună cu fratele său. Folosesc în primul rând lemn de brand, achiziționat local și uscat fie natural, fie în ateliere specializate din zonă. Atelierul lor s-a mărit în timp, și ca spațiu, și prin achiziționarea de noi utilaje de prelucrare a lemnului. Iar comenzile primite s-au diversificat, în ziua de azi cei doi frați având comenzi care presupun executarea tuturor lucrările din lemn pentru o pensiune, de la mobilă de interior până la scări, balustrade și garduri. Clientela lor este preponderent locală. O zonă montană în care continuă să se deschidă pensiuni furnizează un număr suficient de mare de lucrări de mobilare, întreținere și construire pentru cei doi frați, astfel încât onorarea sau căutarea de comenzi din afara zonei fiind văzută ca o complicație nenecesară (“noi oricum avem de lucru, nu ne trebuie mai larg”).

Gama de obiecte executate de cei doi frați include obiecte de mobilier și tâmplărie de interior și exterior, urmând un design clasic, uneori fiindu-le adăugate elemente de décor împrumutate din alte registre artistice tradiționale, de pildă motive florale folosite pe diferite piese ale costumului tradițional femeiesc. Specificul atelierul lor de tâmplărie este dat de obiectele unicat realizate de Bogdan, în care integrează bucăți de lemn natural contorsionate sau pe care le realizează integral din astfel de bucăți (vezi link).

Materia primă pentru aceste “nebunii”, cum le numește el, o găsește în desele lui plimbări prin pădure. În timpul “filajului” săptămânal, descoperă crengi și trunchiuri cu forme neobișnuite, strâmbe, rotunjite, răsucite. Pădurarii le consideră exemplare slabe, care trebuie îndepărtate din pădure, așa că Bogdan negociază cu ei să îi fie date lui atunci când copacii respectivi sunt toaletați sau tăiați. Odată ajunse în curtea lui, aceste bucăți de lemn sunt depozitate până în ziua în care tâmplarul le găsește locul în obiectele sau asamblajele pe care le creează.

Bogdan: eu când l-am vazut, l-am luat, îl stochez. Când îmi pică mie fisa pe el [râde], la ce se nimerește, gata, atunci l-am prelucrat. Sunt și piese care stau 3, 4 ani de zile până le găsesc locul.

Răzvan: Și de unde ți-a venit ideea să lucrezi așa?

Bogdan: Pfuu, nu știu! Mie așa mi-a plăcut. Să fie cât mai în armonie cu natura, mai sălbatic, să nu fie așa finisat.

Răzvan: Au succes?

Bogdan: Da, da! Avem de nu facem față! Adică nu se ocupă, nu sunt prea mulți pe piață în genul ăsta.

Stilul lui Bogdan s-ar putea numi organic, în centrul lui nefiind pur și simplu lemnul, cum este în cazul stilului rustic, ci un lemn în care amprenta naturii rămâne vizibilă, chiar dacă și el îmblânzit prin tăiere, rotunjire, șlefuire, lăcuire și integrare în obiecte create de om.

Proiectul în care s-au implicat cel mai mult în ultimii ani a fost construirea propriei lor pensiuni. Au modificat și extins casa părintească, o casă veche de peste 100 de ani aflată acum la a treia modificare, și au pregătit pentru turiști cinci camere cu baie proprie, două living-uri și o bucătărie pe care aceștia să o poată folosi. Toate obiectele din lemn și toată tâmplăria este realizată de cei doi frați, interioarele și exterioarele în care predomină lemnul și tonurile maronii funcționând și ca o expoziție de obiecte în stilul organic dezvoltat de Bogdan.

In the village of Fundata, Bogdan Cojanu practices what might be called non-traditional carpentry. He learned to work with the wood from his older brother, who is formally trained in carpentry and who manufactures classical objects, from doors and windows to tables and chairs. He painted before being interested in carpentry, his paintings being now spread in private collections and the guesthouses of the area. For more than 12 years, after he finished high school, Bogdan has been working together with his brother. They mainly use fir wood, purchased locally and dried either naturally or in specialized workshops. Their workshop has grown over the years, an expansion both in terms of bigger  working space and more woodworking machines. The number of occasional and regular clients has also grown, today the two brothers have ever orders that require the execution of all wooden pieces for a guesthouse, from interior furniture to stairs, balustrades and fences. Their clientele is predominantly local. A mountain area where guesthouses continues to open provides them enough furniture, maintenance and construction work, so that searching for orders outside the area is seen as an unnecessary complication („we have enough work to do here, so we don’t really need to expand”).

The range of objects made by the two brothers includes interior and exterior furniture and carpentry, in classic designs which they occasionally embelish with decorative elements they borrowed from traditional registers such as floral motifs used on different pieces of the traditional female costume. The specificity of their carpentry workshop is the unique objects Bogdan makes, objects in which he incorporates pieces of wood naturally twisted or he entirely makes from such strangely shaped pieces.

He finds the raw material for these „crazy pieces”, as he calls them, during his frequent walks through the forest. During this weekly „search”, he discovers branches and trunks with unusual, crooked, rounded, twisted shapes. The forest rangers consider them weak pieces that must be removed from the forest, so Bogdan negotiates with them to be given to him when the trees are groomed or cut. Once in his yard, these pieces of wood are stored until the day the carpenter finds their place in the objects or assemblages he creates.

Bogdan: The moment I see it, I pick it up, I store it. When I tumble to it [laughter], when I realise what I can do with it, then I am ready, I start working on it. There are pieces that have lay around for three, four years until I find their right place.

Razvan: And where did you get the idea to work like this?

Bogdan: Pfuu, I don’t know! I like this style. It is more in harmony with nature, it is wilder, it is not so polished.

Răzvan: Do these objects sell well? Do people like them?

Bogdan: Yes, yes! We have so many orders that we cannot keep the pace with them! I mean there are not so many on the market to craft such objects.

Bogdan’s style might be called organic, for it is not simply centered on wood, as is the case with the rustic style, but on a type of wood in which the imprint of nature remains visible, even if it is domesticated through cutting, rounding, grinding, lacquering and integration into man-made objects.

The project the two brothers have been mostly involved with in recent years was the building of their own guesthouse. They have modified and expanded their parent house, a 100-year-old house now undergoing the third reconstruction and refurbishing process, and have arranged five en suite rooms, two living rooms and a kitchen for tourists. The brothers made all wooden objects, the interiors and exteriors in which wood brownish tones predominate also functioning as an exhibition of objects in the organic style Bogdan developed.