Magda Crăciun
În decursul secolului XX, în zona Bran-Moieciu, schiatul s-a transformat dintr-un mijloc de deplasare pe zăpadă, la care localnicii erau nevoiți să apeleze în lunile de iarnă, într-o activitate sportivă practicată benevol în cluburi sportive și destinată pregătirii de sportivi și sportive capabili să concureze în competiții naționale și internaționale.
Iosif Olteanu, un fost schior de performanță care activează din 1971 ca profesor de sport și antrenor de schi fond, povestește că la începutul secolului XX localnicii foloseau tălpici din scânduri și doage de butoaie pentru a se deplasa în timpul iernii dintr-un loc în altul în satele lor “risipite”. Tâmplarii au îmbunătățit forma și dimensiunile tălpicilor astfel încât, legate de încălțăminte, să permită alunecarea pe zăpadă și deplasarea rapidă. În anii 1920, reprezentați ai unităților militare de vânători de munte din Brașov și Predeal, interesați să recruteze noi cadre militare, au venit în zonă, au donat schiuri moderne tinerilor și i-au învățat să le folosească.
Primul concurs public de schi a fost organizat în zonă în 1930. Concursurile au fost inițial destinate bărbaților, dar din anii 1950 au început să concureze și femeile. Prin anii 1940 au început să se înființeze primele cluburi de schi fond, mai târziu și biatlon, de la cele școlare până la cele de performanță din Râșnov și Brașov.
Cluburile au rămas până în ziua de astăzi larg răspândite, permițând recrutarea și educarea celor mai dotați copii. Ele asigură transmiterea cunoștințelor de schi într-o formă instituționalizată, în paralel sau în completarea unei pregătiri care are loc în familie sau vecinătate, fiind facilitată și de topografia locală și de tipul de așezare brăneană, satul “risipit”. Familia extinsă a lui Iosif Olteanu, de pildă, include schiori și schioare de performanță, unii dintre ei activând mai târziu ca antrenori în cluburile școlare locale. Și în alte familii din satul său natal, Fundata, schiul fond se transmite de la o generație la alta, de exemplu în familiile Sumedrea, Dudu, Pelin și Țeposu.
Întrebați despre popularitatea locală a schiului, mulți localnici subliniază râzând că până nu demult în satele lor cu cât un copil locuia mai departe de școală, cu atât avea șanse mai mari să devină un schior de performanță. În lunile de iarnă, acești copii veneau schiind la școală, un antrenament zilnic și de nevoie și de plăcere. Beneficiile unei cariere sportive nu erau—și nu sunt nici în ziua de astăzi—de neglijat. Iosif Olteanu detaliază impactul social pozitiv al dezvoltării acestui sport în zonă. Pentru bărbați, un palmares sportiv bun se traducea inițial în satisfacerea stagiului militar obligatoriu în unități de vânători de munte, unități privilegiate, și apoi putea rezulta în legitimare și loc de muncă în cluburile armatei și poliției, studenție în facultățile de sport și locuri de muncă în școli și universități. Femeile au beneficiat mult mai puțin, cariera lor sportivă încheindu-se de multe ori înainte de a intra în seniorat pentru că se căsătoreau și deveneau mame.
Astăzi cea mai mare bază de pregătire este cea de la Cheile Grădiştei, o bază privată. Numărul de copii care se pregătesc în cluburile mici locale este în continuă scădere, și datorită depopulării zonei, și datorită dificultăților de a susține un sport costisitor. Performanțele obținute de noile generații sunt mai modeste decât ale celor de dinaintea lor. Cu toate acestea, la ultima olimpiadă de iarnă echipa României a avut un membru născut și pregătit la Fundata, iar echipa care va participa la olimpiada de iarnă din 2018 include un tânăr născut la Fundata. În același sat continuă să se organizeze competiții de schi fond si biatlon naționale și internaționale.
Un calendar tipărit de primăria Bran în 2018 dovedește succesul obținut de localnici în astfel de competiții. Calendarul include 12 sportive și sportivi din zonă, cel mai în vârstă fiind născut în 1943, cei mai tineri fiind născuți în 1989, câștigători a numeroase titluri naționale și reprezentanți ai României la competiții internaționale, de la cele regionale până la olimpiade de iarnă și campionate mondiale de schi fond, schi biatlon și schi alpin.
Dana Elena Cojocea este una dintre sportivele incluse în calendar, o campioană la schi biatlon născută în satul Sohodol, astăzi o gazdă primitoare într-o pensiune din același sat și ofițer în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. O antrenoare de la CSS Dinamo Râșnov a recrutat-o când era în clasa a patra la școala din Sohodol (încercase și când era în clasa a doua, dar se opuseseră părinții; la vârsta de 11 ani, Dana a hotărât că schiul fond este un sport pe care ar vrea să îl practice). Au urmat doi ani de antrenament la nivel local, de la exerciții de creștere a rezistenței la efort fizic în curtea școlii din Șimon sau pe dealurile din împrejur la concursuri de schi fond în Șirnea și Fundata. În al doilea an, a început să tragă cu arma. Au fost și doi ani cu multe peripeții, de la uitarea schiurilor în autobuz înainte de primul concurs, ruperea schiurilor pe dealul din spatele casei, un prim concurs de tir în care singura țintă pe care a nimerit-o a fost un arbitru, profesorul de sport al sorei ei, și cu alte succese, la convingerea bunicii să o însoțească la antrenament, din Sohodol până în satul vecin, Șimon, și la recunoașterea dedicației pentru acest sport, materializată în primul echipament nou de schi primit de la antrenoare. După doi ani, fata înaltă și băiețoasă, dar foarte ambițioasă, avea să devină campioană națională și să fie chemată să se antreneze în lotul național de juniori, departe de părinți și zona natală.
Alegerea i-a aparținut (“Nu poți să îl fortezi copil spre performanță. Trebuie să vină din interior,” subliniază ea), iar sportul de performanță, în ciuda greutăților și sacrificiilor, în primul rând maturizarea departe de familie, i-a oferit șansa să devină independentă, să se formeze ca om și să vadă lumea. De-a lungul carierei sale, Dana a câștigat numeroase titluri naționale, a fost vicecampioană mondială la juniori în 2001 și a câtigat o medalie de bronz în 2004 cu ștafeta la Summer Biathlon Osrblie (Slovacia). În plus, a reprezentat cu mândrie România la trei ediții ale Jocurilor Olimpice de Iarnă și la numeroase campionate mondiale. In 2013, a câștigat ultimul titlu de campioană națională la schi biatlon.