Legumicultura

Maria Rădan-Papasima

La o privire mai atentă dincolo de porțile locuitorilor din zona Bran-Moieciu, se pot observa mici grădini de legume, aflate în curțile caselor, dar pe alocuri și sus de tot, pe versanții cu fânețe și odăi. De multe ori, aceste parcele sunt îngrădite, semn că în gospodăria respectivă există și animale care lăsate libere prin ogradă ar putea pune recolta în primejdie.

Deși vorbim despre o zonă geografică destul de restrânsă ca suprafață, diferențele de altitudine dintre satele care alcătuiesc comunele Bran, Moieciu și Fundata, determină unele variații în tipul de recolte care se obțin. La Moieciu de Sus se cultivă ceapă, morcovi, țelină, fasole, salată, pătrunjel, mărar, plante furajere, dar mai puțin castraveți sau roșii. În Predeluț și în Sohodol, cresc și castraveți, iar roșiile doar în solar. Și solul are proprietăți diferite, astfel încât la Sohodol cartofii nu prea se fac, pentru că, “e mană, e un fel de mană care distruge tot”. (Ion Cherioiu, Sohodol) În satul Măgura însă, familia Blaj obține în fiecare an o recoltă bogată de cartofi. Deși localitatea se află la o altitudine de 1080 de m, cu gospodării împrăștiate pe muchii și văi abrupte, ce alcătuiesc un peisaj care la prima vedere nu ar fi asociat cu cultura cartofului, familia Blaj reușește să cultive suficienți cartofi încât să nu mai fie nevoie să cumpere din comerț. Însămânțarea începe prin aprilie-mai, după ce trece înghețul:

“Primăvara se ară terenul, avem un plug pe care îl folosim și la scos. La arat folosim calul, îl ară întâi de-a latul ca să afâneze solul. După aceea vine cu… tot așa are un plug cu trei capete, trei pluguri mai mici, cu care se fac rândurile. Prima dată vine cu un singur plug, apoi vine desenul, că practic desenează, să te ghidezi după ele. Apoi vine fiecare, cu găleata în mână, fain-frumos, de cartofi, și la distanță de un picior se plantează cartofii. Cam 30-40 de centimetri. Acum din recolta de cartofi, mergem acasă și sortăm. Sămânța trebuie să fie curată, nestricată, să n-aibă ciupercă pe ea. Cea care e stricată o dăm la porci, ce e mare păstrăm pentru noi, iar ce e mică, pentru că sămânța nu se pune mare, cât se poate de mică, dar să fie sănătoasă.” (Andreea Blaj, Măgura)

Pentru a obține cartofi de calitate, aceștia trebuie apărați de soare, prin mușuroire.

“În etapa a doua se mușuroiește, așa zicem noi, aduce rândul roata. De ce se mușuroiește? Cartoful crește, crește și iese afară, și dacă iese la soare se iuțește și se înverzește. Nu mai sunt buni de mâncare, că te doare și capul de la ei, și stomacul. Deci trebuie să-i pui pământ deasupra, să-i faci ca un mușuroi așa.  Apoi, se lasă toată vara în pământ așa.” (Andreea Blaj, Măgura)

Deoarece fiecare soi de cartof reacționează diferit la condițiile climatice, familia Blaj plantează mai multe soiuri, crescându-și astfel șansele de a avea o recoltă la finalul sezonului: “… și românești și olandezi, și mov și roz, unii franzeluță, alții roz rotunzi… Dar tot culegi ceva, când vine iarna ai ce să pui la beci.”

Legumicultura este o activitate secundară, de care localnicii din zona Bran-Moieciu se ocupă în măsura în care reușesc să se îngrijească mai întâi de animale și de fân, așa cum povestește Mariana Zichil din Predeluț “anul ăsta nici n-am putut să mă ocup așa bine de ea, că dacă avem animăluțe și avem fân și așa, nu pot să alerg în toate părțile”. Într-un an ploios, cum a fost acesta, uscarea fânului a durat mai mult, oamenii făcând multe eforturi să-l risipească de câte ori vremea se îndrepta și să-l strângă din nou la primele semne de ploaie.

Grădinile fiind mici și puțin productive, nu reușesc niciodată să acopere necesarul de legume al unei gospodării, însă oferă localnicilor satisfacția de a consuma zarzavaturi pe care le consideră mai sănătoase. Atât doamna Zichil din Predeluț, cât și familia Blaj au subliniat că nu stropesc culturile, buruienile sunt scoase cu sapa, gândacii de colorado sunt culeși cu mâna iar terenul este tratat cu îngrășământ natural.

Controlul pe care îl au asupra calității legumelor și munca investită în producerea lor, conferă o valoare acestor recolte care nu poate fi cuantificată în termeni financiari. Plecată trei luni la lucru în Germaia și nemulțumită de oferta din supermarketurile locale, Andreea a luat cu ea și un sac de cartofi de acasă, de la Măgura…

In the Bran-Moieciu region, a closer look beyond locals’ gates reveals small vegetable gardens, placed inside courtyards, but also here and there, on the steep hills dotted with pastures and barns. These allotments are often fenced, indicating that the household owners have animals, which left unattended, might endanger the crop.

Although the region we are focused on covers a rather small geographical area, altitude differences between the villages making up Bran, Moieciu and Fundata communes generate small variations between local crops. Onions, carrots, celery, beans, salad, parsley, dill, and fodder are grown in Moieciu de Sus, while cucumbers or tomatoes are not regular crops. Cucumbers are grown in Predeluţ, as well as tomatoes, but only in the greenhouses.

The soil also differs from one place to another, so potatoes don’t grow in Sohodol because “there’s some kind of disease that destroys everything”. (Ion Cheriou, Sohodol) In Măgura, however, Blaj family gets a pretty good crop of potatoes every year. Even if the village lies at an altitude of 1080 m, with households scattered across steep slopes and ridges in a scenery that would not usually remind potato crops, Blaj family succeeds in growing a crop big enough so they don’t have to buy any potatoes. Planting starts in April-Mai, after the frost melts:

“In the spring we till the land, we have a plow that we also use for harvesting. For ploughing, we use the horse, it first ploughs across, to turn over the soil. After that comes… there is also a plow with three ends, three smaller plows, for making the rows. First comes one plow, then the drawing – basically, it draws, so you follow it. Then each [of us] comes nicely with a bucket of potatoes and plants them at one foot intervals. About 30-40 centimetres. Now, the potato crop we take home and sort. The seed must be clean, unspoiled, without fungus. What is tainted we give to the pigs, what is big, we keep for ourselves, and the small ones – because seed shouldn’t be big, but as small as possible, but healthy [we keep for planting].” (Andreea Blaj, Măgura)

To get quality potatoes one must protect them from the sun, by heaping.

“In the second stage, we heap – this is how we call it, the row is brought in by the wheel. Why do we heap? The potato grows, grows, and comes out, and if it’s exposed to the sun, it becomes pungent and green. They are not good to eat, they give you a headache, and a stomach ache. So you must put soil on top, make a heap like that. Then you leave it in the ground like that all summer.” (Andreea Blaj, Măgura)

Because every variety of potato reacts differently to climate condition, Blaj family plant several kinds of potatoes, increasing in this way their chances at having a crop at the end of the season: “…Romanian ones, Dutch ones, purple, pink, some “loafy” (franzeluță), some round… But still you pick something, when winter comes, you have what to store in the cellar.”

Growing vegetables is a secondary activity, pursued by the locals in Bran-Moieciu area only as they manage to attend first to their animals and their hay, as Mariana Zichil in Predeluț explains “this year I couldn’t even look after it so well, because we have animals and hay, I’m not able to run all over the place”. In a rainy year such as this one, hay took longer to dry and people made a lot of efforts to scatter it every time the weather was good and to pile it up again at the first signs of rain.

The gardens are small and their productivity is limited so they never cover all of the vegetable needs of a household. They do, however, give locals the satisfaction of eating vegetables that they consider healthier. Both Miss Zichil in Predeluțand the Blaj family stressed that they don’t spray the crops, they remove weeds with shovel, pick up Colorado potato beetles by hand and they enrich the soil with natural fertilisers.

The control people have over the vegetables’ quality and the work they put into producing them give these crops a value that cannot be translated into financial terms. As she left to work for three months in Germany, displeased with the offer of local supermarkets at her destination, Andreea brought along with her a bag of potatoes from home, from Măgura…