??

??

Maria Rădan-Papasima


În zona Bran-Moieciu, viața socială și economică se desfășoară în bună parte în jurul fânului. Aflată într-o zi de muncă la cosit, Maria Pepene (Pepenica) ne-a vorbit despre un teren al unor vecini care nu a mai fost cosit de mai mulți ani, pentru că era scump cositul „și mai bine ia [cumpără] fân decât să mai plătească un cositor”. Cine nu are vaci, vinde fânul. „La Moieciu nu prea sunt cazuri – doar rar. Toată lumea are vaci. Dacă eu, la 80 de ani am 3, păi ăi tineri să aibă 10.”

Ca să se usuce bine, fânul trebuie siripit, iar localincii sunt neobosiți în această activitate. În verile ploioase, ei așteaptă cu sufletul la gură orice moment cu soare și bat neîncetat drumul din sat până sus, pe deal, unde au fânețele și odăile.

– Ce înseamnă siripit?
– Aduni fânul, și dacă vine ploaia, îl aduni. Dacă dă soarele, îl siripi iară. Dacă plouă, îl aduni iară. Dacă dă soarele, iar îl siripi. Eeee, fânul ăsta e cu condei, e cu condei”.
– Și de câte ori faceți drumul ăsta pe săptămână?

– Vai de mine! Păi dacă ai cositori, vii dimineața cu mâncare. Te duci acasă, faci, vii iară la amiază. Sara îi duci acasă. Te culci un pic, dacă e timpul bun, stai, faci noaptea mâncare să le dai, că dacă nu le dai mâncare, cum să lucre?
– Și asta cât ține? Toată vara?
– Cât e fânul. Fânul, după aia otavă. Luna lui iunie și august și septembrie cu otava, cam așa… asta este stilul nostru.”

În odaia Pepenicăi este deja niște fân uscat, cosit cu o săptămână în urmă. Dacă nu ar fi fost ploi, în două zile era uscat, așa, a durat mai mult.

– Cel mai bun fân cum trebuie făcut?
Cum e ăsta, cum îl vezi așa verde, dacă mâine e bine sau poimâine și nu-l plouă, uite, așa îl bagi, frumos – exact așa cum îl vezi. [n.n. îl bagi la odaie] E uscat. Noi aici totdeauna la Sf. Ilie eram gata, că mai coseam o dată tot locul, făceam otavă. Da ne-a ținut timpul. Mie îmi și place să fie… câte unii, nu. Dacă plouă, plouă, e nepăsători. Eu când îl vedeam așa, că e urât, alaltăieri, și a venit iară ploaia. Am și plâns. Păi știi cum este? Păi mănâncă ceva stricat ca om, mănâncă ceva stricat și mâncă ceva bun. Așa e și văcuța, îi dai bun, îți dă bun”.

Otava este mai fragedă și mai hrănitoare și este folosită pentru hrănirea oilor și uneori a vacilor, după ce au fătat.

Grija pe care localnicii o poartă fânului este în strânsă legătură cu importanța pe care creșterea animalelor o are în viața lor. În contextul economic actual, în care micii producători nu au acces la piețele de desfacere și nu fac față concurenței marilor companii agro-alimentare, sunt multe situații în care localnicii recunosc că nu avantajul financiar este principalul factor care îi determină să mai țină animale.

„Că așa eu aș avea, cum zice ăla, ce-mi trebuie, știi, dar nu știu, te-ai obișnuit cu ele și trebuie să ai, să ai, adică ai terenuri multe, nu le poți lăsa necosite. Că dacă nu-l cosesc un an, al doilea se împădurește. Nu-l mai poți cosi. Noi, cât o mai fi la noi, că copiii nu știu dacă mai cosește, dacă mai face. Tineretul de azi nu prea îl mai interesează animalele.” (Gheorghe Gârțu, Moieciu de Sus)

Mai degrabă, animalele sunt importante datorită ramificațiilor lor identitare – cu alte cuvinte, creșterea animalelor, o activitate în jurul căreia întreaga lor existență a fost structurată, îi face să fie cine sunt.

Deși cositul fânețelor apare ca o constantă în viața comunităților din zonă, organizarea acestei activități și instrumentele folosite nu au rămas neschimbate, iar în unele gospodării, cositorul a fost înlocuit cu motocositoarea. Se păstrează însă referințele la “cositor” ca unitate de măsură pentru suprafața terenurilor. Astfel, un teren de 5 cositori reprezintă suprafața de fâneață pe care o pot cosi 5 oameni într-o zi. Firește, evaluările depind de măiestria și dibăcia cositorului, cât și de natura relației pe care acesta o are cu terenul cosit: un teren pe care proprietarul îl consideră de 5 cositori, poate fi evaluat de un om plătit cu ziua ca fiind chiar de 10 sau mai mulți cositori. În condițiile în care ziua de coasă se plătește cu 120 de lei și presupune și asigurarea unei mese pentru cositor, costul de producție al fânului poate fi destul de ridicat. În acest context, folosirea unei motocoase apare ca o soluție foarte eficientă pentru a economisi atât timp, cât și bani:

„Păi înainte coseam. Nu exista motocoasă. Nu se auzea de motocoase. Acuma… coseam, uite am cosele, am una și colo, mai am prin garaj. Dar acuma am luat o motocoasă, că na, dacă a ieșit astea, că mai ușurează munca, știi, te duci cu motocoasa. Și ai și…. de exemplu, dacă ai un loc de 5 cositori… ce înseamnă 5 cositori? 5 cositori pe zi. Cu cositoarea o dai în 3 ore, 4 ore. Dacă ai cositoare bună. Așa că… să zicem un cositor, o dai într-o oră. Un cositor într-o zi, cu cositoarea o dai într-o oră. Cam așa merge, ora și cositorul. Dacă ai cositoare bună. Dacă nu… am văzut mai micuțe, zici că e jucării. Are cuțitul… a mea îl are de 1 metru 50. Cu motor mare, i-am cumpărat acuma niște roți ajutătoare, nu mai fuge, că alunecă și nu mai stă în brazdă, mai fuge. Și am luat alea, intră în pământ. Nu-i mai dă voie să alunece. O ține dreaptă. Să meargă cursul ei.” (Gheorghe Gârțu, Moieciu de Sus)

 


In the Bran-Moieciu area, social and economic life revolves to a great extent around haymaking. One day, as she was out scything, Maria Pepene (Pepenica) told us about a strip of land belonging to her neighbours where the grass was left uncut for several years because scything was expensive “and it’s better for them to buy hay than to pay a mower”. Whoever doesn’t have cows, will sell the hay. “In Moieciu there aren’t many cases – only seldom. Everybody has cows. If I, at 80 years of age, have three, the young ones should have ten.”

In order to dry, hay must be siripit (scattered),and locals are relentless in this endeavour. During rainy summers, they eagerly wait for any sunny interval and they are unabated in making the round trips from their village up to the hills, where their pastures and barns are located, and back.

 ” – What does it mean siripit?
You collect the hay and, if rain comes, you collect it. If the sun comes out, you scatter it again (siripi). Eeeeh, this hay is tricky, it’s tricky.
– And how often do you make this trip in a week?
– Oh my! Well, if you have mowers,you come in the morning with food. You go home, you make [food], you come back at noon. In the evening, you take them home. You go to sleep for a short while, if the weather is good, you stay up at night to cook, to give them food, without food, how can they work?
– And how long does this last for? All summer?
– For as long as there is hay. Hay, and after that, if you have, after-grass.June, July, august and September with after-grass, that’s how it goes … that’s our style”

In Pepenica’s barn there is already some dry hay, that has been cut the previous week. If it wasn’t for the rain, it would have dried quicker, but like this, it took longer.

” – How do you make the best hay?
Like this one, green as you see it, if tomorrow and the day after the weather is good and it doesn’t get rained on, just like that, you put it in [the barn], just as you see it. It will be dry. Out here we used to be always done for Saint Ilie (Elijah),we were scything again the entire strip, we were making after-grass.But the weather kept us. I, for one, like it to be [of good quality] …some, no. They don’t care if it rains. When I saw, the other day, the bad weather, the rain that came again, I even cried. Do you know how it is? Like [for] people [the difference between] eating something rotten, and something good. It’s the same with the cow, you give it good [food], she gives back good [milk].”

The after-grass is tenderand nourishing and it’s fed to sheep and sometimes cow after they gave birth.

The care locals show for haymaking is intertwined with the important role that animal husbandry plays in their lives. Given that in the current economic climate, small producers have limited access to distribution markets and they are unable to compete with large agribusinesses, there are many cases when locals admit that the main reason for keeping animals is not the financial gain.

I would have, how to say, what I need, you know, but, I don’t know, you get used to them [the animals] and you must have, I mean, you have a lot of land, you can’t leave it unmowed. Because if one year I don’t scythe, the next one, it becomes bosky.You can’t mow it anymore. That’s us, for as long as it lasts, because I don’t know if our children will make hay, if they will do. Youth these days is not really interested in animals.” (Gheorghe Gârțu, Moieciu de Sus).

Rather, animals are important to the locals because of their identity overtones – in other words, rearing animals, an activity that has structured their entire existence, makes them who they are.

Even if thescythingof pastures has been a constant in the life of communities in the area, the way this activity is organised and the tools employed have not remained unchanged. In some households, the scythe has been replaced with the electric mower.

What does remain is the reference to a “cositor”[1] (mower) as a unit for measuring land surface. A strip of land of 5 cositori(mowers)is represented by the surface of pasture that can be scythed by 5 people in a day. Naturally, this assessment depends on the mastery and skills of the mower, as well as on the type of relation he has with the land he is working: a pasture that is seen be its owner as measuring 5 cositori,might be evaluatedby a day labourer to 10 or more cositori. Considering that the pay for a scything day is 120 lei, with a meal included, the cost of haymaking can be quite high, so using an electric mower can be a good way to save both time, and money:

“Before, we used to scythe. There was no electric mower. Nobody heardof electric mowers. We used to scythe, look, the scythes, I have one over there, I have more in my garage. But now I’ve got an electric mower, if this came out, it makes the work easier, you know, you go with the electric mower. Andy you have… for instance, if you have a spot for 5 cositori…what does it mean 5 cositori? 5 cositori a day. With the electric mower you finish in 3 hours, 4 hours. If you have a good mower. Let’s say…. one cositor,one hour. One cositorfor one day, with the electric mower you finish in an hour. This i show it goes, one hour, one cositor, if you have a good mower. If not… I’ve seen small ones, they look like toys. With a cutter… mine has one of 1 meter 50. With a big engine, I bought it now some helping wheels, it doesn’t slide away, because it can slip away from the furrow, it slides. So I got those that stick into the ground, they don’t let it slide anymore. They keep it straight, so it goes on track.” (Gheorghe Gârțu, Moieciu de Sus)


[1]Noun referring to a person that cuts the grass with the scythe, derived from the verb “a cosi”– to scythe, that would translate as “schyther”.

Leave a Reply