Răzvan Papasima


Deosebit de importante în dezvoltarea economică și în apariția orașelor, târgurile își pierd originea în antichitate, dar abia în Evul Mediu acestea devin unul din principalii factori care contribuie la modificarea structurală a societății. În Europa medievală, perioada cuprinsă între secolul XIX și secolul XIV este considerată o epocă a schimbărilor dramatice, în care economia, în principal agrară, bazată pe valoarea pământului și a muncii, a fost încet-încet subminată de schimbul de monezi ce însoțea comerțul cu bunuri și produse. Această schimbare nu a fost nici pe departe una absolută, de-a lungul Evului Mediu existând simultan realități economice diverse, însă în această perioadă au fost construite instituții noi și au fost adoptate reguli, norme, legi și privilegii care reglementau în principal activitățile comerciale. Zone învecinate sau îndepărtate se conectează în diferite grade prin intermediul rutelor comerciale la fluxuri de bunuri, produse și monedă. Dar printre beneficiile economice care veneau odată cu dezvoltarea relațiilor comerciale și utilizarea rutelor comerciale apar și altele non-economice provenite din legăturile și contactele interculturale, care au lăsat urme la fel de importante în societățile respective.

Este și cazul Transilvaniei, Moldovei sau al Valahiei, care adoptă sub astfel de influențe culturale întreaga terminologie care desemnează aceste spații de schimb comercial, de la târg, la bâlci, și de la iarmaroc la piață. Este interesant faptul că limba română nu are niciun cuvânt propriu care să facă referire locul în care se desfășoară schimbul liber de mărfuri bazat pe cerere și ofertă, adică ceea ce astăzi numim piață. Toate cuvintele care desemnează această activitate provin de la populațiile de negustori cu care localnicii au intrat în contact, târg vine pe filieră scandinavă, în urma contactelor cu vikingii, de la torg – piață, iarmaroc – din germanul Jahr-markt – piață anuală, bâlci – din maghiarul bolcsu, iar piață din celebrul piazza de origine italiană dar și grecescul πιάτζα.

Miron Zecheru, din Sohodol, ne-a împărtășit o istorie care ilustrează modul în care memoria locală a prezervat imaginea vechilor târguri din zona Branului. ”Toamna veneau ăia cu oi mai multe în Târgul Branului și veneau negustorii să cumpere. Se tăiau oile acolo, în fața negustorului. O făcea pastramă, punea niște corlăți (lemne bătute în cuie din care se face strunga), și afuma pastrama pe loc acolo, o săra și o afuma. Pieile le cumpăra armata austriacă. Sute de piei se cumpărau într-o zi. Armata austriacă făcea uniforme, veste, pentru armată. Pastrama o cumpăra armata engleză pentru hrană la marinari. Și aicea e cel mai interesant. Tot conținutul: mațele, picioarele, căpățânile, resturile le cumpărau ungurii din Harghita. Veneau cu carele cu boi, șirul de care cu boi era din Bran până-n Cristian. Tot conținutul ăla care se scoate din burta oii – brănenii aveau niște cazane mari, le băgau acolo în cazanele alea – se fierbea, și toată zeama aia de mațe o puneau ăia în budanele alea mari, le duceau și le puneau ca îngrășământ la cartofi. Deci se vindeau și unghiile de la oaie. Așa spun bătrânii. A fost o epocă în care așa se făcea. Cică brănenii își opreau numai limbile de la oi și după ce plecau ăia cu căruțele, și cu mațele de la oi, și cu tot, se apucau și le frigeau pe jar, beau și ei o țuică, își numărau banii cu nevestele, și se duceau acasă”.

În Bran organizarea târgurilor a rămas o activitate importantă, de-a lungul anului fiind organizate trei târguri mari, din care două târguri de țară la care se adaugă alte târguri-bâlciuri care au loc în comunele Moieciu, Măgura sau Fundata, acestea din urmă fiind mai noi și de cele mai multe ori aflate în legătură cu serbări precum Zilele Comunei, motiv pentru care sunt ținta ironiilor locuitorilor Branului. ”Așa îi zicea lumea, Târgul Branului, moartea găganului – ăia mai de sus, asta era porecla lor. Noi ăștia de vale le zicem la ăia găgani. Ăia din Moieciu, Fundata, Peștera, Măgura, dar să nu le ziceți! Se zice – din Moieciu până la Bran, tot găgan după găgan, tot cu trăiștile vărgate și cu gurile căscate”, povestește un localnic.

În Bran cele mai importante târguri au loc la 9 august, Târgul de Vară zis și Târgul Cepei în care se vând și cumpără zarzavaturi și…,bineînțeles, ceapă, adusă tocmai din Făgăraș, iar la jumătatea lunii octombrie Târgul de Toamnă zis și Târgul Căciulilor, unde în trecut se vindeau în special obiecte vestimentare pentru sezonul de iarnă. Acestea sunt considerate de către unii localnici ca fiind târguri autentice spre deosebire de Răvășitul Oilor care este văzut ca o invenție nouă, din perioada comunistă, mai puțin reprezentativ pentru brăneni. ”Prima dată a fost organizat în 1968 urmând ideea și dorința unui activist de partid. Eu am fost și la prima ediție. Primarul care era atunci i-a obligat pe șefii de stână să vină și să facă bulzul. Și a fost cu scandal. Și i-a adus pe fiecare cu nevasta lui, și făceau la mămăligă acolo îmbrăcați în cioareci, cămașă, costum național – și nevestele în costum național. Făceau la bulze și lume, nu era nici dracu’. Le-au dat ăia mai mult degeaba la turiști, că nu erau învățată lumea să își cumpere bulz. Pe urmă a luat  amploare. Iar acu’, după revoluție cel puțin, ar veni și dracu’, toată lumea vinde, toată lumea cumpără, toți sunt producători, brambureala care e acu’.”


Leave a Reply