Răzvan Papasima
Ion Pucheanu, din Sohodol, a fost stăpân de munte 32 de ani și în toată această perioadă a fost nevoit să facă față mai multor atacuri ale urșilor la stână. Onoarea, prestigiul social și valoarea economică ce însoțesc titulatura de stăpân de munte includ și o mare doză de risc, pe care bacii și ciobanii trebuie să și-l asume în sălbăticia muntelui. Povestirile de mai jos ilustrează perfect acest trai periculos, în munte.
”Unde face pradă ursul e pericol”
”De trei ori am avut ocazia să dau în urs și ursoaică… M-am dus de primăvărat pe Prahova, la Breaza, la ocina Vișinești, așa îi zicem acolo și când se duceau proprietarii la grădini și găseau ursoaica în grădină se întorceau îndărăt acasă. Ursoaica mânca pe sub poartă iarna câni, purcei, prin cotețe, era hărbală tare. Și eu n-am știut de boala asta de ursoaică, că e așa, și mi-a venit. Am avut o oaie fătată, crudă, la stână și când au venit oile la muls la ușă, am auzit câinii lătrând. Aveam câni buni, 11 câni d-ăia ciobănești. Și i-am zis unui băiat: mă, ia vezi să nu fie vreun om din sat să-l muște câinii, că îmi fac de lucru. Și apoi am auzit: ”Țică, Țică!” – că așa îmi zice mie, Țică – ”Hai, că ursu a luat oaia aia fătată lângă stână!” Pusese laba pe oaia aia și cu stânga se bătea cu câinii. Când m-am băgat eu, câinele s-a urcat pe ea. Că dacă te bagi tare și-i asmuți, câinele se bagă și el. Și am urnit-o. Urnind-o a plecat. A venit ciobanul a luat oaia, că nu era moartă o rupsese numa. O rupsese, îi dăduse mațele. Mielul, zic, l-a mâncat, noroc bun mielul! Când colo mielul a dormit. Ne-am dus la stână și nu am terminat discuția și a venit iar ursoaica, că unde face pradă ursul e pericol când îi iei prada. Eu atunci am luat un băț și am plecat cu câinii după ea. Și m-am dus după ea până a dat de un lij des, lusturichiș, pădure deasă și n-a mai putut merge ursoaica, și s-a făcut pe câni. S-a ridicat în două picioare, era mai înaltă ca mine și m-a scuipat și cum m-a prins cu gura căscată… cam de atunci am rămas așa de scuip de orice. Și am urnit-o de acolo că s-au băgat câinii tare. Și a luat-o tot spre locul unde omorâse oaia și alergând pe acolo a dat peste miel. Mielul crud s-a luat după ursoaică și eu i-am pus bățul pe gât la miel și l-am prins.
Ăhăăă, aventuri țapene am avut la viața mea și mare noroc!”
”A pus laba pe porc”
”Noaptea la 1 a venit ursu și mi-a rupt cotețul la porci. Aveam vreo 14-16 porci și vreo două scroafe care erau gestante, mari, peste sută. Una d-alea a luat. Cum o ia? O ia la subțioară. Și am plecat după ea cu cânii și cu doi ciobani. Aveam un cioban la care mă gândeam că are forță, era unu țeapăn de la Întorsura Buzăului, țeapăn și tânăr 38-40 de ani. Și se prostea, nu ținea aproape de mine. Că el a fost un an-doi în Boncota, în niște munți unde l-a atăcat. S-a băgat de a scos o vacă și acolo a omorât ursu un cioban și de atunci ăsta a luat frica și nu se mai băga. Și m-am băgat eu și băgându-mă de vale, acolo în Tigăile Mari, ursu a dat de o surpătură, unde nu a mai putut să mai treacă. A fost un fag mare surpat și acolo a pus laba pe porc. Și era vânt de ploaie și noapte. Călcând pe araci dăia uzi, te duci ca pe gheață și eu m-am dus direct în fața ursului. S-a ridicat la mine. Am avut o lopată de fier băgată într-o coadă de fag verde, de primăvara, și băgat cui de 10, țapăn, știi, ca să nu iasă. Și când am dat, am dat cu cantul. Am pălit-o direct în nări, în cap așa. Și atunci câinii au pișcat-o, că dacă nu pișcă câinii… Și a sărit ursu, a sărit obstacolul peste fagul ăla. Aveam un briceag din ăla de masă cu furculiță, cu linguriță, d-ăla de buzunar și cu ăla am aplecat un lăstar d-ăla de fag, am tăiat de-am făcut un zăvădal de-am luat porcul de acolo doi inși. L-am legat cu cureaua de la pantaloni. Era moartă purceaua, purceii îi mâncase deja din ea, că a fost gestantă. Am avut probleme de probleme, păi dacă mă prindea ursul acolo mă omora pe loc”.
Ion Pepene este baci la o stână de vaci din Valea Popii, Moieciu de Sus, spune că urusl i-a luat o vacă în trecut și că nu avea sens să încerce să-l împiedice fiindcă nu ar fi reușit.
”Eu am zis așa, că mulți îmi spune…, consateni de-ai mei, cum de aveți curajul să lăsați vacile singure noaptea în obor? Zic, da ce vrei să mă mănânce pe mine ursul? Mâncă o vacă, dar nu mâncă pe toate. Vedem, vine urși din ăștia, cotețari cum le zicem noi, de-ăștia la prune, la mere, la așa, da așa să rupă animalul, până în prezent nu am ajuns. Așa le zicem noi la urșii ăștia care râcâie mușuroaiele și astea, le zicem cotețari. La ăia care rupe vaca le zicem baștani. Că mâncă carne, nu mâncă fructe. Știți care-i treaba? Mie mi-e milă de acele căprioare, ciute, că sunt o groază pe-aiciea, la care apare lupii domnule. Păcat de ele, că alea nu face niciun rău”.
