??

??

Magda Crăciun


Plapuma cusută manual este un obiect destinat fie uzului cotidian, fie lăzii de zestre. Pentru a o realiza, plăpumarul sau plăpumăreasa are nevoie de ață, ac, câteva kilograme de lână sau melană și două bucăți de material textil de mărime egală. Pentru fața plapumei, dacă nu și pentru dos, este utilizată o țesătură satinată, precum mătasea, damascul, satinul sau bumbacul satinat. Cantitatea de umplutură variază, pentru o plapumă care să țină de cald în iernile foarte friguroase fiind necesare cam două, trei kilograme de lână. În funcție de tehnica folosită și/sau îndemânarea celui/celei care o realizează, plapuma poate fi cusută prin întinderea materialului textil fie liber pe o suprafață plată, pe o masă sau pe jos, fie fixat pe un gherghef orizontal (ramă). Marginile plăpumii pot fi cusute de mână sau parțial la mașina de cusut, o lungime și o lățime de obicei, însă restul de cusătură este întotdeauna realizată manual. Peste bucata de material care va deveni dosul plăpumii este întins întâi un strat uniform din lână sau un material textil rigid. Urmează răsfirarea umpluturii, caiere prelucrate mecanic sau, în cazul lânii, scărmănate manual. Apoi se așează faţa plăpumii și începe coaserea dinspre margine spre interior. O modalitate de a coase presupune lucrul de-a lungul unei margini, rularea plăpumii pentru o bună fixare și uniformizare a umpluturii, repetarea operației până se ajunge la mijloc și reluarea ei de la marginea opusă. Modelele cusăturii diferă de la o persoană la alta, putând fi romburi, steluțe, pătrate, spirale sau râuri. Pentru obținerea unei suprafețe uniform decorate, sunt folosite șabloane. Șablonul este pus pe materialul textil, iar conturul său este trasat cu cretă. Liniile sale ghidează apoi cusutul, o operație solicitantă pentru corp, “o mână pe dedesupt și o mână pe deasupra”. Principala grijă este relativa potrivire a cusăturilor de pe cele două fețe ale plapumei, o potrivire mai mult intuitivă, dosul neputând fiind văzut cu ușurință dacă este întinsă liberă pe o suprafață plată sau nefiind deloc vizibil dacă este fixată pe ghergheful orizontal. Asamblarea și coaserea unei plăpumi necesită cel puțin două zile de lucru.

În satul Șimon, comuna Bran, o plăpumăreasa astăzi în vârstă de 87 de ani, Maria Obancea, a cusut o vreme îndelungată plăpumi pentru oamenii din satul ei și pentru proprietarii de pensiuni din zonă. A învățat meșteșugul acesta de mică de la o vecină, “am văzut și așa am învățat ce făcea femeia asta”, contribuind astfel la bugetul unei gospodării formate din mama și sora ei, după despărțirea părinților și mutarea lor într-o altă casă. “Necazul m-a învățat.” Boala o împiedică astăzi să mai lucreze, ultimele două comenzi fiind încă neonorate. Cerere ar mai fi, chiar dacă nu ca altă dată. “Acum nu se mai face. Nu le mai place de astea făcute. Acum cumpără din alea de-a gata, pilote!” [râde] Nu a transmis meșteșugul mai departe din aceleași motive: cererea scăzută a devalorizat meșteșugul printre generațiile noi, nimeni nemaifiind interesat să învețe astăzi cum se poate coase manual o plapumă.

 


A manually sewed duvet is an object intended either for everyday use or for the bride’s dowry. To sew such a duvet, its maker needs sturdy thread, needles, a few kilograms of natural or artificial wool and two pieces of fabric of equal size. For the face of the blanket, and sometimes for its back as well, a satin fabric such as silk, damask, satin or satin cotton is used. The quantity of filler varies, a duvet that keeps one warm in very cold winters requiring about two, three kilograms of wool. Depending on the technique used and/or the maker’s skills, the duvet can be stitched by either stretching the fabric freely on a flat surface, be it a table or the floor, or it can be attached to a horizontal loom (sometimes called ramă). The edges of the duvet can be hand-sewn or partially sewn with the sewing machine, usually in length and width. The rest is always hand-sewed. Firstly, a uniform layer of wool and/or a rigid textile material is laid over the piece of material that will become the back of the duvet. Then pieces of fleece are scattered over the entire surface (the fleece is either handmade or mechanically processed from natural wool). Everything is covered with the second piece of cloth. The hand sewing starts, from the edge to the inside. A way to sew involves working along an edge, rolling the duvet to press the filling and ensure its uniform spread, repeating the operation until the middle is reached and resuming it from the opposite edge.

Stitching patterns vary from one maker to another,  and they can be diamonds, stars, squares, spirals, or rivers. To obtain a uniformly decorated surface, templates are used. The template is placed on the fabric and its contour is drawn in chalk. These lines then guide the sewing process, a demanding operation for the body, a “hand on the bottom and a hand on top” for hours in row. The main concern is the relative matching of the seams on the two sides of the duvet, a rather intuitive fit for the back cannot be easily seen if it is stretched freely on a flat surface or not visible at all if it is attached to the horizontal loom. To assemble and sew a duvet by hand requires at least two full working days.

In the village of Şimon, Bran, Maria Obancea, a 87-year-old woman, has for a long time hand-sewed duvets for people in her village and the guesthouse owners from the wider region. She learned this craft in her childhood from a neighbor, „I saw and so I learned what this woman was doing,” thus contributing to the budget of a household consisting of her mother and sister, constitued after the separation of their parents and their moving to another house. “Trouble was my teacher.” Her poor health prevents her from working today, the last two ordersare yet to be done. There is still a demand for hand-sewed duvets, even if not as much as in past periods. “Now duvets are no longer hand-sewed. People don’t like them anymore. Now they buy them ready-made!” [laughter] She did not teach anyone the craft for the same reasons: the low demand devalued the craft among the new generations, no one being interested in learning how to hand-sew a duvet today.

Leave a Reply