??

??

Romelia Călin


Începuturile turismului în zona Bran-Moieciu se leagă de primele asociații turistice ce apar pe teritoriul de astăzi al României, la mijlocul secolului XIX, și care promovau excursiile montane, marcarea traseelor alpine și construirea de refugii și cabane în masivele montane. Societățile turistice care își lasă amprenta în zona Piatra Craiului-Bucegi sunt  SKV (Siebenbürgischer Karpathenverein sau Societatea Carpatină Ardeleană a turiștilor) fondată în 1880 la Sibiu și Societatea Turiștilor din România, apărută în 1903, la București, și care în 1926 este inclusă în nou înființatul Turing Club al României, cu sediul tot la București.

La începutul secolului XX, înainte de primul război mondial, satele din zona Bran-Moieciu reprezentau interes în principal pentru vilegiaturiștii veniți din orașele din împrejurimi sau pentru exploratorii montani. Zona capătă o popularitate deosebită din punct de vedere turistic  mai ales în interbelic, odată cu donarea castelului de către administrația Brașovului familiei regale care îl transformă în reședință regală de vară.  Dupa cum scrie Ioan Moșoiu în 1930, în prima calauză editată de Turing Clubul Romaniei dedicată zonei: “Înainte de război localitatea era vizitată în mod statornic de câteva familii, cari se refugiau de căldurile insuportabile ale Bucureștilor. După război însă, numarul vilegiaturiștilor a crescut din an în an. O deosebită importanță a căpătat Branul ca localitate climatică, de când M. S. Regina Maria a ales Castelul Bran ca reședință temporală” (Moșoiu 1930: 93). În acest context, la 14 iunie 1926  “a luat ființă în Bran o secție a asociației turistice “Touring-Clubul Romaniei” intitulata Secția Bran și alpină a Pietrei Craiului” (Moșoiu 1930: 78).  Pe lângă  amenajarea masivului  Pietrei Craiului din punct de vedere turistic, un alt scop explicit al asociației este dezvoltarea “Branului ca centru turistic și climatic” (Moșoiu 1930: 78).

În perioada comunistă turismul în satele din Bran-Moieciu se desfașura mai degrabă într-un mod informal, localnicii primind în gazdă familii de turiști care de multe ori se întorceau an de an. Însă, la finalul anilor ’60 zona cunoaște un nou val de dezvoltare turistică instituțională. Ca urmare a inițiativei lui Nicolae Frunteș, profesor de biologie din localitate, în 1968 satul Șirnea este atestat de către autoritațile comuniste drept primul sat turistic din România. Era un statut ce viza în primul rând promovarea satului în randul turiștilor străini, din fostul bloc sovietic. Nicolae Frunteș deschide și un muzeu dedicat vieții satului și tradițiilor din zonă. Astfel, Șirnea reprezintă un experiment ce s-a extins ulterior, în 1973, în alte zece sate din România, ce erau  considerate a fi reprezentative din punct de vedere al vieții  rurale tradiționale.  Radu Frunteș, fiul lui Nicolae Frunteș, și cel care astăzi administrează muzeul ce poartă numele tatălui său, își amintește perioada anilor ’70 ca perioada de culminare a turismului în zonă: “peste 3000 de turiști străini vizitau Șirnea și muzeul. Veneau cu fostul ONT, 7 zile la Brașov, o zi Prejmer, Feldioara, Hermannstaad, Bran, Șirnea.Vizitau castelul, urcau cu autocarele până la Gheorghiță sus, și acolo era asteptați turiști …15, 20, 30 de sanii, câte autocare erau…erau preluați turiștii în sănii, săniile cu zurgălăi, veneau 3,5 km până aici, erau așteptați cu țuică fiartă. Vizitau muzeul, vizitau casa unuia care îi trăgea cu sania, îi programa pe fiecare, acuma vii tu, acuma tu, era iarnă, era slănină, caltaboș, țuică fiartă…Veneau oamenii din Egipt, din Noua Zeelandă, din 22 de țări….de pe toate continentele au vizitat acest muzeu și acest sat. Avem un jurnal de impresii cu primele impresii din ’69. Vă dați seama să vină din Egipt niște turiști… nu ne-am dus și noi să vedem cum trăiesc beduinii…. sau în Noua Zeelanda […] Și a mers treaba asta până în ’86…În ’86 s-a stins, a plecat Nicolae Frunteș, eu am rămas, normal, ca familie, cu obligații morale, niciodată dânsul nu a fost plătit și nici noi, în sfărșit, sunt chestii de suflet astea, nu le pot lăsa așa […]… în ’90, cu ceea ce s-a intamplat, s-a spart Poiana de Brașov, Brașovul de Poiană, s-au rupt legăturile, s-a încercat un an-doi să se mai facă, nu s-a mai putut face că ăștia nu s-au mai înțeles între ei, s-a renunțat la ideea cu saniile ș-așa mai departe”. 

Casa Folea

Construită înca din perioada interbelica, în 1936, și operând de la început ca popas turistic ce se găsește și pe hărțiile Pietrei Craiului, Casa Folea reprezintă un punct de referință în satul Peștera, fiind locul de unde încep majoritatea traseelor spre cele trei direcții principale ale muntelui: spre Brusturet, spre Vf. La Om și spre Prăpăstiile Zărneștiului.  Tradiția ospitalității față de oamenii muntelui a fost transmisă din tată în fiu în familia Folea, domnul Folea fiind a doua generație  ce întâmpină astăzi drumeții care îi trec pragul casei-cabană. Pasiunea pentru munte și ospitalitatea se îmbină cu importanța turismului ca sursă de venit, mai ales în condițiile în care în ultimii ani ocupațiile agro-pastorale nu sunt profitabile din punct de vedere economic.

Doamna Folea, gazda adepților muntelui, după cum îi numește familia Folea pe cei care aleg să înnopteze la danșii, și nu într-una dintre nenurmăratele pensiuni construite după ’90,  își amintește vorbele soacrei sale atunci când tocmai a ajuns proaspat casatorită în satul Peștera: “eu cand am venit aici turismul nu prea mergea așa… mama ne povestea de grofi… atuncea veneau turiști grofi…. dar nu știu să vă spun proveniența grofilor…. Da’ zicea….așa mi-a spus…ține cont fetițo, la orice oră din zi sau din noapte, dacă îți bate cineva la ușă zâmbește și primește-l bucuros. Pentru ca uite, eu cu banii de la turism m-am ajutat și am dat copiii la școală. Apăi, uitați doamna Folea tot așa a făcut… (râde)”

Referitor la traseele turistice și potecile din zonă, în ultimii câțiva ani Centrul de Ecologie Montană din Moieciu de Sus a întreprins un program de marcare a unor trasee din zona Poarta Carpaților, zonă ce cuprinde satele din Bran-Moieciu.  Însă, cu toate că după cum spune domnul Folea, cam toate traseele au fost marcate, există în continuare poteci ce nu apar pe hărți,  nu au marcaje și pe care doar localnicii le știu și le folosesc drept scurtături pentru a se deplasa între sate, ce-i drept mai rar în ziua de astăzi deorece mașina înlocuiește mersul pe jos. “Aicea este satul Șirnea, în partea astălaltă e satul Măgura și sunt …prin ocolite ca să mergi pe traseu pe ăstea….dar sunt și poteci. Trebuie să-i explici că băi acolo ieși, nu are rost să ocolești atâta” explică domnul Folea.

Povestea Peșterii Liliecilor

 “Avem aicea Peștera Liliecilor, poate ați auzit de ea. Peștera cu lilieci. Dacă vreți să vedeți. Nu e electrificată, trebuie lanternă. Nu dă voie șmecherii ăștia de la Parcul Național. Că primarul a vrut să o electrifice, da a zis că nu dă voie că e ocrotiți liliecii. Are legatură cu Piatra Craiului. E și acolo o peșteră, da aia e …nu poți să cobori în ea, e pe verticală și e foarte adâncă. Și acolo cică ar fi dat drumul la o pisică… nu știu d-acolo, sau d-aici… și a iesit acolo. Deci asta e treaba… povestea bătrânii. Și cică zice că ar avea legatură. Îi zice Gaura Vițeilor din Piatra Craiului. Peștera noastră comunică sus în Piatra Craiului” (Gheorghe Coca Cojanu – sat Peștera).

Bibliografie:

Moșoiu, I. 1930. Branul și Cetatea Branului. Monografie istorică – geografică – turistică – pitorească – descriptivă. Editura Asociației Turing-Clubul României.

 


The beginnings of tourism in the Bran-Moieciu area are linked to the first tourist associations that were founded on Romania’s territory in the middle of the 19th century with the aim of promoting mountain trips, marking of  alpine trails and the construction of shelters and alpine huts in the mountain massifs. The tourist associations that left their mark in Piatra Craiului-Bucegi are SKV (Siebenbürgischer Karpathenverein or Transylvanian Carpathian Society of Tourists) founded in 1880 in Sibiu and the Society of Tourists of Romania, which appeared in 1903 in Bucharest, but  was soon incorporated, in 1926, in the newly founded the Turing Club of Romania, also headquartered in Bucharest.

At the beginning of the 20th century, before the First World War, the villages in the Bran-Moieciu area were of interest mainly to the holiday makers coming from the nearby urban centres or for mountain adventurers. The area becomes a particularly popular touristic spot, especially during the interwar period, with the donation of the Bran castle by the administration of Braşov to the royal family, who transforms it into their royal summer residence. As Ioan Moşoiu writes in 1930, in the first edition published by Turing Club of Romania dedicated to the area: “Before the war, Bran was steadily visited by a few families, who were fleeing from the unbearable heat of Bucharest. After the war, however, the number of holiday makers grew with each year. It is of great importance for  Bran becoming a resort that H.M. Queen Maria chose the Bran Castle as a temporal residence” (Moșoiu 1930: 93). In this context, on June 14, 1926 a branch of the Touring-Club of Romania dedicated to the Bran area, including the Piatra Craiului massif, was founded in Bran (Moșoiu 1930: 78). In addition to setting up Piatra Craiului for a better touristic access, another explicit purpose of the association was  developing “Bran as a tourist and climatic centre” (Mosoiu 1930: 78).

During the communist era, tourism in the villages of Bran-Moieciu was taking place informally,  with locals providing room and board for families in search of a mountain retreat and who would often return regularly to the same hosts. However, in the late 1960s, the area experienced a boom in touristic interest. As a result of the initiative of Nicolae Frunteş, professor of biology in the locality, in 1968 the village of Şirnea becomes certified by the communist authorities as the first touristic village in Romania. It was a status that aimed primarily at promoting the village among foreign tourists from the former Soviet bloc. Nicolae Frunteş also opened a museum dedicated to village life and local traditions. As such Şirnea becomes the first stage of an experiment which later expanded in 1973 into ten other villages in Romania, considered to be representative of traditional rural life. Radu Frunteş, the son of Nicolae Frunteş, and the man who currently manages the museum bearing his father’s name, remembers the ’70s as the culmination of tourism in the area: “over 3000 foreign tourists visited Şirnea and the museum. They came with the former ONT (National Office for Tourism – the socialist era state institution managing all touristic infrastructure), seven days in Brașov, one day in Prejmer, Feldioara, Hermannstaad, Bran, Şirnea. They visited the castle, then went by bus to Gheorghiță, and there they were awaited … fifteen, twenty, thirty sledges,  a lot of coaches … tourists were mounted in the sledges and were taken for 3.5 km up to here, were we were waiting for them with boiled brandy. They visited the museum, then visited the house of some person or another who carried them by sledge..It was winter, we had lard, sausages, boiled plump brandy … There were people from Egypt, from New Zealand, from twenty-two countries … people from all continents have visited this museum and this village. We keep a visitors’ logbook with the first impressions from those visiting in ’69. You realize that tourists came from Egypt … We did not go and see how the Bedouins live … or in New Zealand […] And this was done until ’86 … In ’86 Nicolae Frunteş left us. As part of his family, I was bound by moral obligations to continue his work.”

The Folea House

Built in the interwar period in 1936 and functioning from the beginning as a touristic cabin  which figured on the maps of Piatra Craiului, the Folea House represents a point of reference in the village of Peştera, being the place from where most of the trails start towards the three main directions in the mountain: towards Brusturet, to the La Om peak and to the precipices of Zarnești. The tradition of hospitality towards those exploring the mountains was passed on from father to son in the Folea family, as Mr. Folea is the second generation to welcome those who choose to enter his house instead of spending the night in one of the many guesthouses built after the ’90s. His passion for the mountains and his hospitality helped him reorient towards tourism as a source of income, especially since in recent years the usual agro-pastoral occupations stopped being economically profitable.

Mrs. Folea, his wife, remembers the words her mother-in-law spoke to her when she just got married and moved in the village: “When I came here, tourism did not go that well … So she told me … Keep in mind my dear, at any hour of the day or the night, if someone knocks at your door, always smile and gladly welcome that person in….because, with my money from tourism I managed to send my children to school….and you see, Mrs Folea did the same …(laughs)”.

In the last few years the Centre for Mountain Ecology in Moieciu de Sus undertook a program for marking the routes and trails within the Carpathian Gate area, which includes the villages in Bran-Moieciu. Although, as Mr Folea says, all the trails have been marked, there are still paths that do not appear on maps neither are marked, but which locals use as shortcuts to travel between villages. However, this is quite rare today when cars are replacing walking as a means of traveling.

The Story of the Bats’ Cave

“We have this Bats’ Cave, maybe you’ve heard of it. The Bats’ Cave. If you want to see it you could go. But it’s not electrified, you need to have a flashlight. These tricksters from the National Park don’t allow it. The mayor wanted to electrify it, but they didn’t allow it, they said the bats should be protected. So..,this cave is connected with Piatra Craiului. There’s a cave there as well … You can not get in it, it’s vertical and it’s very deep. And there someone would have let go of a cat … I do not know if  there or here … and the cat went out on the other side. So that’s the thing … that’s what old people used to say. That they are connected. The other one is called  The Calves’ Hole. So our cave communicates up in Piatra Craiului” (Gheorghe Coca Cojanu – Peştera).


Bibliography:
Moșoiu, I. 1930. Bran and the Fortress of Bran. Historical – geographic – tourist – scenic- descriptive monograph. Turing-Club of Romania Publishing House.

 

Leave a Reply