Romelia Călin
Ciupercile sălbatice au un loc aparte în gastronomia locală din zona Bran-Moieciu, iar culesul lor se practică de generații. Cu toate acestea, doar unii dintre localnici cutreieră pădurile de brad sau de foioase din jurul satelor în căutarea ciupercilor, iar pentru a le putea diferenția aceștia au nevoie de o cunoaștere detaliată a diferitelor specii existente. Din acest motiv culegătorii experimentați nu adună decât acele ciuperci pe care le cunosc foarte bine și doar dacă în jurul lor nu sunt și alte ciuperci necunoscute.
În satul Peștera, doamna Folea adună ciuperci de peste 15 ani. Nu-și mai amintește cum și cine a învațat-o, dar spune că cel mai probabil a învațat de la cei din jur: “Nu știu dacă am fost vreodată cu mămica la ciuperci, am învațat așa. De exemplu, adun niște ciuperci care ies de la rădăcina bradului. Alea m-a învațat un cioban. El mi-a aratat și de-atuncea sunt poate 15 ani de când tot adun și pun la congelator.”
Perioada mersului la cules de ciuperci începe din primavară și durează până la sfarșitul toamnei. Însa diferite tipuri de ciuperci pot fi gasite in perioade diferite ale sezonului. Gălbiorii, ziși și bureți galbeni sau urechiușe se găsesc pe tot parcursul sezonului, din mai până în octombrie. Ciuciuletele sau păstrăvul poate fi gasit doar primăvara, din martie până în mai. Bureții de munte, cunoscuți și sub numele de bureți de horă sau picior de căprioară, datorită piciorului alb și subțire, se pot culege din iunie până în octombrie. Hribii sau mânătărcile, niște ciuperci relativ mari, cu o coadă groasă, ies și primăvara și toamna, cele mai bune perioade pentru a le găsi în pădure fiind cele ploioase. Ghebele, în schimb, apar toamna, în septembrie, și pot să fie găsite în funcție de vreme, chiar și până în luna decembrie.
În majoritatea gospodăriilor din zonă ciupercile sunt pregătite fie în mâncăruri precum tocănițe, ciorbe, ciulama, sau salate cu maioneză, fie sub formă de zacuscă, ori murate cu oțet, usturoi și puțină sare, sau congelate pentru a fi consumate în timpul iernii.
Laurențiu Tișcă, din Moieciu de Sus, culege ciuperci nu doar pentru consumul propriu, ci și pentru vânzare. De la sfârșitul anilor 2000 a început să comercializeze ciuperci, uneori proaspete, dar cel mai des murate, întâi doar pentru turiștii pe care îi caza, ca apoi să-și extindă activitatea la o tonetă instalată în fața propriei gospodării de pe Valea Bângăleasa. Vânzarea ciupercilor proaspete este mai dificilă deoarece nu există o rețea prin care producatorii locali să poată avea acces la alte piețe de desfacere: “Nu mai colectează nimeni. Au colectat înainte, acum nu mai colectează. De vreo 10 ani n-a mai strans nimeni. Au mai strans pe la Râșnov și Brașov, pe-acolo sunt două centre. În rest nu mai e. Și dacă te duci de-aici până acolo… îți dă un preț, e marfă perisabilă, se mai și strică, mai ales aștia…hribii. Se îngălbenesc pe partea de jos. Și dacă nu sunt albi, nu-i ia. Îi bagă la altă categorie, cu bani mai puțini. Trebuie să le duci cum le-ai adus cum să te duci cu ele, și dacă nu ai timp să te duci se îngălbenesc. Nu se strică, dar intră într-o altă categorie.”
În Peștera, doamna Folea nu vinde ciuperci direct turiștilor, dar le folosește în mâncărurile pe care le gătește pentru aceștia, în cadrul propriei pensiuni agro-turistice. În ciuda dificultăților întâmpinate în a transforma practica culesului de ciuperci într-o activitate comercială, pentru cei care s-au obișnuit să le culeagă, ciupercile sălbatice sunt o parte importantă a dietei locale, nu doar în timpul verii, dar și iarna, după cum marturisește râzând doamna Folea: “Chiar așa zic… că dacă nu mi-am pus ciuperci la congelator n-am ceva! De carne nu mi-e…carne găsesc… da’ ciuperci nu mai găsești iarna.”
Ciupercile murate cu usturoi ale lui Laurențiu Tișcă
“Se adună, se curață în primul rând de resturile din padure, de frunze […] Se curăță bine, se spală bine, se pun la fiert vreo 5-10 minute sa se oparească binișor, se spală un pic, se clătesc, se pun la borcan cu zeamă jumate apă – jumate oțet și cu puțin usturoi […] după ce le punem la borcane încă le mai dăm un pic într-un clocot mic, să fie sterile, ca să țină mai bine…”
Tocanița de ciuperci a lui Laurențiu Tișcă
“Ceapă tocată, ardei, legume destule și tocate bine și puse la fiert și ciupercile să scadă. Și scad și ramane o tocăniță foarte bună cu zarzavat. Și v-am spus, dacă mai vrei să mai pui ceva in ele, un fel de cărniță, așa, ca să-i mai dea gust.”
Zacusca cu ciuperci (hribi sau ghebe) a doamnei Folea
Se folosesc trei kilograme de hribi sau ghebe. Se curăță și se spală bine și se pun la fiert. După ce dau în clocot se mai lasă aproximativ cinci minute, pe urmă se scurg și se dau prin mașina de carne sau la robot. Într-un litru de ulei se călește într-un tuci întăi un kilogram de ceapă curățată și dată și ea la robot. Se adaugă un kilogram de morcov, apoi cinci de gogoșari copți, toate mărunțite la robot. Ciupercile fierte deja se trec și ele prin robot și se adaugă în tuci. Aproape de final, se adaugă trei kilograme de roșii opărite, decojite și date la mașină. Se fierbe compoziția și se condimentează cu sare, piper și foi de dafin, după gust. Zacusca este gata când la suprafața compoziției apare uleiul. Se pune în borcane ce se inchid cu capacul și ulterior se mai fierb aproximativ 20 de minute pentru a fi sterilizate.