Câinii de stână

Maria Rădan-Papasima

Pentru un cioban, câinele “e mai important decât un prieten ori nevasta. E bucățică din tine” (Miron Zecheru, cioban, Sohodol). În zona Bran-Moieciu, unde turmele de oi și de vaci sunt aflate în permanent pericol de a fi atacate de urși sau lupi, păstoritul nu ar fi posibil fără paza asigurată de câinii ciobănești. Un câine de stână poate fi recunoscut ușor după statura impunătoare și blana bogată, dar de multe ori, și după un mic detaliu neașteptat: o ureche un pic mai scurtă decât cealaltă.

-De ce se taie o ureche la câini la stâna?
-La amândoi se taie, și la cățea și la câine. La cățea o tai pe stânga și la câine pe dreapta.
-Dar de ce?
-D-auz.
-S-auda mai bine?
-Da.
-De ce doar una?
-Bine. E unii de le taie si p-amândouă. Dar cum iți place ție ca cioban, adică ca aspect, să-l ai. Da noi pe dreapta o tăiem la câine și la cățea pe stânga. (Geo, cioban, Sohodol)
-Le taie urechea să nu stea bleg, să audă mai repede urma, […] să nu stea bleg. Una se taie. (Ion Pucheanu, stăpân de munte, Sohodol)

Există și cazuri, mai rare însă, când stăpânii aleg să nu urmeze “moda”.

-Deci aia care sunt cu urechea tăiata zice că sunt din ăia ciobănești mioritici. Eu puteam să-i tai și eu. Da nu-mi place. Fiecare cum îi place. Că e o ureche tăiată așa pe jumătate și ailaltă lăsată normal.
-Si de ce i-o taie?
-Dacă vreți să mă credeți, zice că e adevărat ciobănesc.
-Ca să fie mai rău?
-Nu neaparat ca să fie mai rău. Da mie îmi place să aibă amâdouă urechile mai blegi așa. Are alt format la cap.

La baza acestor intervenții par să stea prin urmare atât considerente estetice, cât și utilitare, cert este însă că nu există o părere unanimă în legătură cu originea și rațiunea acestei practici. Este interesantă însă legătura care se poate face cu descoperirea unor cercetători în genetică din Africa de Sud (Wilkins et. al), care au constatat că pe măsură ce animalele au fost domesticite, urechile lor au devenit mai clăpăuge. Se pare că mediul mai sigur de viață al animalelor domestice a făcut ca auzul să nu mai joace un rol atât de important în supraviețuirea lor și le-a permis modificarea formei urechilor. Revenind la ciobanii din Bran-Moieciu, observăm cum câinii de stână sunt “ajutați” să se adapteze mai bine vieții în sălbăticie, prin “îmbunătățirea” auzului în urma ajustării uneia sau a ambelor urechi.

Câinii ciobănești au firi diferite, pot fi mai curajoși sau mai fricoși iar din acest motiv ciobanii consideră importantă obținerea unui câine de la o cățea care a fost “bună de urs”.

-Si cum alegeti un caine bun?
-Păi din mamele lor. Dacă o cățea e bună de urs, mama la căței când naște…. asta o știu că e bună de urs, mai opresc 2-3 căței că știu că asta e bună de urs. Și așa trăim noi. No. Adică cațeaua daca e bună de urs oprești 2 câini, sau 3, că nu-ți trebuie na…O cățea face câte 7-8 câini. Căței adică. Și opresc 2-3. (Geo, cioban, Sohodol)

Așa cum există câini “buni de urs” – descriși, după caz, și ca “răi de urs”, în funcție de perspectiva adoptată (cea a ciobanului, sau a ursului), există și câini “răi de om”, pe care ciobanii sunt nevoiți să-i țină legați în timpul zilei, pentru a proteja turiștii care urcă pe munte.

Deci la munte avem câini că e zonă turistică acolo la noi la munte, și trece turiști pe zi adică câte 40-50 de turiști. Nu poți să-i dai drumu’ la câine ziua că e unii răi de om, unii răi de urs. Și ăia care știu că pleacă, adică în fine cu oile si se bagă la urs le dau drumu. Da ăia care e rai, îi țiu legați și numa’ noaptea le dau drumu’, că trece turiștii ziua.” (Geo, cioban, Sohodol)

Dincolo de temperamentul unui câine sau de tipul de urechi pe care le are, ceea contează cel mai mult când vine momentul de a apăra turma este relația dintre acesta și stăpânul său și exemplul pe care animalul îl primește de la cioban.

-Da merge si ciobanul dupa câine? Adică nu trimite doar câinii?
-Păi, da’ câinii nu pleacă. Trebuie să-i dai curaj să se ducă. Adică daca nu-i dai gura la câine, el săracu… Adica îl simte, nu ți-l lasă să intre. Da dacă tu dormi, el poate să sară acolo. Da câinele dacă îi dai curaj, na. Ca într-o societate, când ești mai mulți să faci ceva. Adică să ridicăm un buștean. Unul nu poate să-l ridice, dacă ești 5-6, îl ridici. Așa-i și cu ursul. Câinii dacă îi dai comanda și strigi “ursu bă” și mergi și tu, se duce după el. (Geo, cioban, Sohodol)

Referințe:

The “Domestication Syndrome” in Mammals: A Unified Explanation Based on Neural Crest Cell Behavior and Genetics – Adam S. Wilkins, Richard W. Wrangham and W. Tecumseh Fitch GENETICS July 1, 2014 vol. 197 no. 3 795-808; https://doi.org/10.1534/genetics.114.165423

For a shepherd, the dog “is more important than a friend, or a wife. It’s part of who you are.” (Miron Zecheru, shepherd, Sohodol). In Bran-Moieciu area, where herds live constantly under the threat of being attacked by bears and wolves, animal husbandry would not be possible without sheepdogs. A good shepherd dog can be easily spotted by it’s imposing stature and rich fur, but often also by a small unexpected detail: one ear shorter than the other.

– Why are they cutting one of the sheepdogs’ ears?
– They cut it for both dogs and bitches. For bitches, they cut the left one, for dogs, the right one.
– But why?
– For hearing.
–So that they can hear better?
– Yes.
– Why just one?
– Well, some cut both of them. [Depends] how you, as a shepherd, fancy having your dog, its’ looks. We cut the right one for dogs, the left one for bitches. (Geo Ciobanul, Sohodol)  

They cut off the ear so it’s not floppy, so it can hear the flock quicker, […] so it doesn’t flop. One of them is cut. (Ion Pucheanu, mountain owner, Sohodol)

Although less often, there are some cases when owners choose not to follow the “fashion”.

– They say that those that have their ear cut aremioritic (n.n. dog breed originated in the Carpathians). I could have had it cut as well. But I don’t like it. Each according to his taste. One ear half cut and the other left normal.
– And why do they cut it?
– If you can believe me, they say it’s genuinely a sheepdog.
– To make it fiercer?
– Not necessarily to make it fierce. But I like it to have both ears floppier like that. The head has a different shape.

These interventions seem to be guided both by aesthetic and utilitarian criteria, but what comes through is that there is no consensus over the origins and reasons for this practice. However, there is an interesting link that could be made with the findings of genetics researchers in South Africa (Wilkins et. al) who revealed that as animals were tamed, their ears became floppier. It seems that the more secure living environment of domestic animals engendered the altering of their ears’ shape. Returning to the shepherds in the Bran-Moieciu region, we can notice how sheepdogs are “helped” to better adjust to life in the wild by “improving” their hearing through the adjustment of one or both ears.

Sheepdogs have different tempers, they can be braver or more fearful, and this is why shepherds believe that it’s important to get one’s dog from a bitch that was “good for the bear”.

– So, how do you choose a good dog?
– From their mothers. If a bitch is good for the bear, the pups’ mother, when she gives birth, I keep 2-3 pups, because I know that she is good for the bear. And this is how we live. I mean, if the bitch is good for the bear, you keep 2 dogs, or 3. You don’t need…. [more]. A bitch has 7-8 dogs. Pups I mean. And I keep 2-3. (Geo Ciobanul, shepeherd, Sohodol)

In the same way that there are dogs which are “good for the bear” – described, at times, as “bad for the bear”, depending on what viewpoint one takes (the shepherd’s, or the bear’s), there are dogs which are “bad for the man”, that shepherds need to keep tied up by during the day to protect tourists trekking in the mountains.

So, in the mountains we have dogs – it’s a touristic area there – and tourists come every day, 40-50 tourists. You can’t let the dogs loose during the day because some of them are bad for the man, some are bad for the bear. And those [dogs] that I know them to go along with the sheep and attack the bear, I let loose. But those that are bad, I keep them tied up and I only release them at night, because tourists pass during the day. (Geo Ciobanul, shepherd, Sohodol)

Beyond a dog’s temper or the shape of its ears, what matters most when the time comes to protect the flock, is the relationship between the animal and its’ master and the example that a shepherd sets.

– But does the shepherd go after the dog? Doesn’t he send along only the dogs?
– Well the dogs don’t go. You must give it courage to go. I mean if you don’t give word to the dog, poor dog…. I mean he feels it [the bear/wolf], it won’t let it in. But if you are asleep, it can jump over there. But the dog needs you for courage. Like in a society, more [people] can achieve something. For instance, for lifting a log. One can’t lift it, but if it’s 5-6 of you, you lift it. The same goes with the bear. The dog, if you order and shout “bear” and you go along with it, it will go after the bear. (Geo Ciobanul, shepherd, Sohodol)

References:

The “Domestication Syndrome” in Mammals: A Unified Explanation Based on Neural Crest Cell Behavior and Genetics – Adam S. Wilkins, Richard W. Wrangham and W. Tecumseh Fitch GENETICS July 1, 2014 vol. 197 no. 3 795-808; https://doi.org/10.1534/genetics.114.165423