Roxana Cuciumeanu
Prepararea brânzeturilor este o ocupație tradițională de bază a locuitorilor din zona Bran-Moieciu și implică procesarea laptelui în vederea conservării acestuia pe perioade lungi de timp. Este una dintre activitățile cu o utiliate practică importantă, prin care se produce unul dintre cele mai consumate produse alimentare – brânza – în tipuri și variante dintre cele mai variate. Pentru numeroși localnici, principala sursă de venit provine din comercializarea produselor lactate preparate la stână sau în gospodăriile proprii.
Brânza de burduf este unul dintre cele mai renumite produse alimentare tradiționale specifice acestei zone. Ingredientele principale pentru acest tip de brânză sunt laptele de oaie și laptele de vacă. Calitatea brânzei de burduf este superioară când acest amestec de lapte este folosit, potrivit rețetelor prezentate de localnici. Procesul de preparare urmează următoarele etape descrise detaliat de Marcela Gârbacea din Moieciu de Sus, care se ocupă cu prepararea și comercializarea acestui tip de produs local: „Laptele se încălzește cam la 36-37 de grade, așa cum dai la copilul mic. Și atunci se pune cheagul și se lasă până se prinde […], se face cașul, se rupe de 3 ori, apoi se pune la presat. În timpul când se rupe se și apasă cu mâna pe tifon, când se strânge; s-a rupt o dată, se apasă, s-a rupt a doua oară, se apasă, apoi a treia oară se pune greutatea peste el și se lasă la scurs până când începe să curgă un fel de lapte alb. Când curge zerul este foarte bine. Când începe să curgă ceva alb nu mai trebuie… Trebuie deja luat. Se pune undeva pe o masă… noi punem la buduroi, așa se numește unde punem noi. Se pune la buduroi, se așază caș peste caș… […] și se lasă între 9 și 12-13 zile în funcție de cât e de cald. Dacă e mai frig, se lasă 13 zile, dacă e mai cald, se lasă 9 zile. După care se scoate, se curăță, că el face o coajă, se curăță de coajă, se trece prin mașina (de tocat) de carne și se dă sare. Noi o facem de obicei mai puțin sărată. Punem cam la 50 de kg, cam la 45-50 de kilograme de caș, 1 kg de sare. Deci cam la 4-5 kilograme de caș 100 grame de sare. Așa procedăm noi. Asta e în funcție de cum vrei să ții brânza. Dacă se ține brânza mai mult, trebuie să fie un pic mai sărată, pentru a ține. Ce e important? Cheagul din care rezultă cașul. Cheagul trebuie să fie natural, din rânză de miel, de vițel, de bivol. Asta e cea mai bună brânză. Dacă e cu prafuri de închegat, atuncea brânza de burduf va ieși fărâmicioasă, pișcăcioasă sau diverse. […] Apoi se frământă, după ce am pus sarea, se frământă și se bagă la bășică sau la coajă de brad”.
Un obiect specific utilizat în prepararea brânzei de burduf este buduroiul în care se așază cașul rezultat în urma dospirii laptelui închegat. Buduroiul este un vas din lemn asemănător unui butoi din lemn, format din doage de lemn fixate cu cercuri, dar fără funduri sau capace. Buduroiul are gura superioară mai largă și cea inferioară mai strâmtă pentru a permite scoaterea cașului fără a-i altera forma. La origine, buduroiul era un trunchi de copac scobit la mijloc, cu capace din lemn în ambele părți, folosit ca stup pentru albine sau pentru păstrarea cerealelor (cu capac doar la un capăt).
În prezent, coaja de brad este cea mai des folosită pentru depozitarea brânzei de burduf. În trecut se foloseau și bășicile care puteau fi de porc sau de bovină. Acestea sunt tot mai rar folosite astăzi. În condițiile în care cererea pentru acest produs brut a crescut, are loc o scădere a gradului de diversitate al instrumentarului tradițional de păstrare și depozitare a brânzei de burduf, urmărindu-se simplificarea și eficientizarea practicilor de preparare și conservare a acesteia.